An acrylic ink and watercolor, 9 x 12 inches, on Strathmore watercolor paper (no acid there), Since in my book this nude is a "sonderklasse" (exceptional class) so, if somebody wants it, it will cost Ca$ 300.
stii, uneori imi inchipui ca vor veni vremuri calme cu pasari mari si nori de culoarea trupului. O sa stam amandoi la malul lacului cu sticla de vin la picior si tu o sa imi faci portretul. Vreau sa arat ca un babac distins dar si nebun in aceiashi rasuflare. Tu ai talentul patrunderii cu ochiul si ai sa strigi la mine sa stau naibii linistit dar eu nu te mai aud, sunt departe cu o piroga pe lacul turqoize cautand rusalcii efemere sub matasea broastei. De aceia termini portretul in contumacie punand mult negru care nu cere explicatii. Viata ne duce mai departe, desenul ramane si in el sufletul pictorului. Adrian
Adrian, eu sunt un mic diogene gras care nu se ocupa decat de portrete fara contumancie si chestii dintr-alea negre (dar sticla de vin prinde bine! rosu ca are mai mult tanin...) si portretele mele sunt pe hartie, terre à terre... Ce-i în sufletul meu? Numai al de sus stie... danu
Cred ca de-acum, daca tzi-am aprobat un comentar vor intre toate automat...
I was born with another name...not worse than any other, only more difficult to pronounce... So, when, in April 2002, I've become a full time visual artist, I've chose to re-name myself as Ion Vincent Danu. Ion, that's my middle name, my father's name also... short, not bad (since GM "Saturn" chose it too...), Vincent is an homage to Vincent Van Gogh and DANU because, apart from being my nickname (some of my family used to call me that, it's a diminutive for "Dan") but also it's a kind of YANG-YIN thing, it means, in Romanian, YES-NO. And it sounds good, I think... Japanese painters
did rename themselves each time they thought they entered a new creative phase... not a bad thing to do.
2 comments:
stii, uneori imi inchipui ca vor veni vremuri calme cu pasari mari si nori de culoarea trupului. O sa stam amandoi la malul lacului cu sticla de vin la picior si tu o sa imi faci portretul. Vreau sa arat ca un babac distins dar si nebun in aceiashi rasuflare. Tu ai talentul patrunderii cu ochiul si ai sa strigi la mine sa stau naibii linistit dar eu nu te mai aud, sunt departe cu o piroga pe lacul turqoize cautand rusalcii efemere sub matasea broastei. De aceia termini portretul in contumacie punand mult negru care nu cere explicatii. Viata ne duce mai departe, desenul ramane si in el sufletul pictorului.
Adrian
Adrian, eu sunt un mic diogene gras care nu se ocupa decat de portrete fara contumancie si chestii dintr-alea negre (dar sticla de vin prinde bine! rosu ca are mai mult tanin...) si portretele mele sunt pe hartie, terre à terre... Ce-i în sufletul meu? Numai al de sus stie...
danu
Cred ca de-acum, daca tzi-am aprobat un comentar vor intre toate automat...
Post a Comment